| 1.
|
ÎMPRIETEN'I, împrietenesc, vb. IV. Refl. si tranz. A deveni prieten cu cineva sau a face pe cineva prieten. [Pr.: -pri-e-. - Var.: (reg.) împrietin'i vb. IV] - În + prieten.
Sursă
: DEX'98
(16284)
- valeriu |
| |
| 2.
|
A se împrieteni ≠ a se îndusmăni, a se învrăjbi
Sursă
: Antonime
(69195)
- siveco |
| |
| 3.
|
ÎMPRIETEN'I vb. (înv. si reg.) a se prieteni, (reg.) a se ortăci. (S-au ~ repede.)
Sursă
: Sinonime
(188834)
- siveco |
| |
| 4.
|
împrieten'i vb. (sil. -pri-e-), ind. prez. 1 sg. si 3 pl. împrieten'esc, imperf. 3 sg. împrietene'a; conj. prez. 3 sg. si pl. împrietene'ască
Sursă
: DOR
(255066)
- siveco |
| |
| 5.
|
A SE ÎMPRIETEN//'I mă ~'esc intranz. A stabili relaţii de prietenie; a deveni prieten cu cineva. ~ cu o fată. /în + prieten
Sursă
: NODEX
(339724)
- siveco |
| |
| 6.
|
A ÎMPRIETEN//'I ~'esc tranz. A face să se împrietenească. [Sil. îm-pri-e-] /în + prieten
Sursă
: NODEX
(339723)
- siveco |
| |
|
|